Selectează o Pagină

Kill the Goblin

”Ideea pe care ne-o facem noi despre fericire.”

 

E absurdă precum un măgar ce cântă la trompetă. Își burdușește aerul în plămâni și copitele-i stau pregătite să magicieze si-bemolul. Și sufletele noastre vagi își mărturisesc bucuria și dansează și se transformă în flăcărui între sinapse și se extind în mâini și mâinile au degete și degetele mângâie pielea întinsă a obrazului naivilor. Și, căcat, ce cald ne e și doamne sfinte ce bine stă viața în noi, ca un bujor crescut de unul singur într-un tufiș. Între buruieni.

 

”Fă ceva!”

 

Salvează-mă. Salvează-ne! Mi-ai spus că ești sapiosexuală, că doar inteligența mea a contat. Pe dracu, dacă n-ai fi fost obsedată de pulpele mele și de căldura pieptului meu, ai fi plecat demult. Și de cafeaua pe care ți-o pregăteam în fiecare dimineață. Ai noroc și acum că n-am scuipat niciodată în ea. Și de faptul că te-am hrănit ca pe un animal de companie și te-am plimbat ca pe o valiză de lux în city break-uri care costau cât 20 de felinare dintr-un lupanar.

 

”N-ai făcut nimic și timpul a trecut!”

 

Alaltăieri ne-am întâlnit. Am văzut în tine surâsul unei barmanițe ce are copii de crescut și primește un bacșiș gras. Am văzut în tine viitorul. M-ai convins că trupo-sufletele noastre stau apropiate precum niște bolovani de râu legați de mortar în fundația unei case. Și-am dat drumul betonierei.

 

Azi stăm în casa consolidată. Betonul s-a întărit. Eu sunt însă într-o cameră, tu în alta. Eu îmi fac de lucru cu niște șurubelnițe, tu te joci un joc pe telefon, Kill the Goblin. La nesfârșit. Și orice faci, nu reușești să ucizi blestematul de Goblin.

 

Și uite așa, mâine observăm prima crăpătură în fundația ideii noastre despre fericire.

 

”Ca două fese netede, rotunde, pline de vitalitate. Care ascund ceva murdar.”

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!