Selectează o Pagină

Red Breast

Vântul de primăvară aducea dinspre oraș cârâitul ciorilor. Seara amestecase culorile cerului și-am lăsat fereastra deschisă. M-am așezat la masa din bucătărie să cinez. Am pregătit o salată cu porumb, ton, ulei de măsline, ceapă de apă tocată mărunt și paste papion, peste care-am stors o lămâie și-am ras niște bucăți de brânză de măgăriță adusă din rezervația naturală Zasavica. Am deschis o sticlă de Red Breast învechit 21 de ani și maturat în petale de trandafir. Am savurat primul pahar în timp ce-am ascultat albumul lui Mark Knopfler din 2004, Shangri-La.

 

”Everybody pays.”

 

Am mâncat ca un om fericit, mi-am simțit sufletul precum un râu ce nu se grăbește să se reverse în mare. Am mai băut un pahar. Plin. În urmă cu 21 de ani m-am îndrăgostit prima dată. Ea era atât de frumoasă precum o floare de lotus, avea acel zâmbet piersiciu sub care te topeai ca o iarnă întârziată-n april. Și totuși, simplu de uitat. Și totuși, în savoarea acestui whiskey îi simt dulceața pielii și gustul urechilor. Doar atât. Ce-am mai făcut în acești 21 de ani cât timp acest magnific whiskey și-a conturat perfecțiunea, nici eu nu știu. Am vândut petrol, excavatoare, telefoane și iluzii. Am fost un vânzător foarte priceput. Dar și un cumpărător de toată jena. Dacă ai fi vrut să-mi vinzi un pix stricat, n-aș fi putut să te refuz. Poate de aceea am și pierdut tot ce iubeam.

 

Am ajuns la jumătatea sticlei. Am aranjat vasele în mașină, am verificat ușa de la intrare, am închis geamul și-am pisat 21 pastile de Paracetamol. Am adunat tot praful în pahar și-am mai turnat din sticlă până-n buză. M-am spălat pe dinți și m-am pus în pat. Ultimul pahar l-am băut gândindu-mă că de azi nu mai pot pierde, nimic.

 

”Everybody pays.”

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!