Adevărul

Te iubesc!

 

Te-am înșelat cu mai multe femei. N-am fost niciodată în stare să-ți mărturisesc. Nici nu știu de ce am făcut-o, poate din plictiseală ori poate că relația noastră se consumase. Dacă mi-ai fi spus într-o zi, ”mergi, fă-ți de cap, du-te la o curvă, descarcă-te dar întoarce-te înapoi”, aș fi apreciat gestul, cu siguranță n-aș fi mers și acum am fi tot împreună. De vorbit însă, n-ai vorbit.

 

Așa că am început să inventez motive. Depresia mi-a fost un bun aliat. Mă durea, iar pe tine, fiindcă mă iubeai, te durea și mai mult. Mi-ai făcut programări la cei mai buni psihoterapeuți, ai cheltuit toți banii pe care-i strânseserăm de avans pentru un credit imobiliar. Și eu am jucat în rolul bolilor descoperite de tâmpiții ăia de doctori care, de fapt, erau interesați doar de numărul ședințelor. Și-am continuat să mă zbat cu bolile mele închipuite de specialiști și, cu cât erau mai grave diagnosticele, cu atât de minunat protectoare tu mai mult deveneai. Ai învățat chiar să râzi forțat și, în sfârșit!, ai început să gătești. Ai devenit atât de perfectă încât nu puteam să te mai suport. Chiar și perfecțiunea trebuie să vină însă la momentul oportun. Acum e prea târziu pentru ea. Nu ne mai ajută la nimic. Zarurile s-au tocit la cât de mult le-am aruncat. Așa că, decât să-ți zic adevărul, prefer să te pierd.

 

Și te-am pierdut. Într-o zi am plecat. Ai rămas în urma mea ca un sfârșit de lume, ca o apocalipsă din care nu se mai poate scăpa cu viață.

 

Dar ai supraviețuit. Și după nici un an te-ai căsătorit. Așa că vreau să afli adevărul.

 

”Ce să-ți spun, tu ești singura femeie în fața căreia nu mă tem să scap un pârț. Și asta trebuie să însemne ceva!”

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!