Iluminații din Bavaria

Ne-am pierdut amândoi virginitatea la 16 ani în garsoniera unui prieten.

 

Ne-am promis că ne vom iubi pentru tot restul vieții. Apoi, într-o zi oarecare, am plecat cu trenuri diferite și-am uitat să ne mai întoarcem. De-atunci, am trecut prin patul câtorva zeci de femei și-am citit câteva sute de cărți. Am devenit un schimnic care scrie pancarte pentru idealiști și care crede în existența curenților telurici. Ceva, întotdeauna mi-a lipsit. Am 35 de ani. Îmi calchiez memoria în pahare de coniac seara, prin baruri în care sunt cunoscut ca un scriitor promițător. Încă n-am trăit cei mai frumoși ani, dar am epuizat cele mai frumoase clipe. Scriu o carte despre Iluminații din Bavaria. Ceva, încă îmi lipsește. Tipele, de obicei, mă plac. Nu sunt de aruncat. Fac sport în fiecare zi și nici cu lungimea organului nu stau rău. Cu toate astea, ceva din mine s-a dus să caute o revelație definitivă și nu s-a mai întors. Când stau de vorbă cu vreo Interesată de traiectoria mea, ajung în cele din urmă să-i turuiesc despre Martines de Pasqually, de Josephus a Floribus ori de Aminette Decapitatta. Nu, nu vă faceți griji. Ajung, până la urmă, cu ea în pat. Știu să-mi fac treaba. Doar că, a doua zi dimineața, Interesata o ia la goană de parcă a fugit din patul unui lepros cu penisul funcțional. Nu mă supăr. E încă bine în această singurătate. Problema e că nu-mi dau seama care e problema. Ce aștept, ce caut, ce-am pierdut, ce-am găsit? Habar n-am.

 

Dacă te-aș întâlni acum, sincer, te-aș nenoroci. Idioato! Nu mi-ai răspuns la telefon, la emailuri, la nimic! Ai dispărut fără urmă și fără să aflu dacă ești sau nu gravidă.

 

Dacă mă întrebi, nici nu mai știu cum arăți!

 

Îmi imaginez totuși că încă ne iubim.

 

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!