Punga de Vegeta

E ora amiezii. Poate fi orice zi, poate fi orice viață, poate fi chiar a ta.

 

Un copil colorează o căsuță. Stă aplecat și pare nehotărât cu privire la culoarea pe care ar trebui să o aibă ușa. Până la urmă alege un creion cu mină albastră. În fundal se aude un televizor. Pare că e un canal de știri și crainica vorbește despre prețul petrolului. În timp ce copilul alege creionul cu mină albastră, o femeie în vârstă, poate chiar bunica copilului ce colorează o căsuță, rade niște brânză într-un castron de plastic. Femeia în vârstă are mâinile încrețite și o privire vie și blândă. Pare a fi un om care se bucură de fiecare moment, de ceea ce are, de ceea ce respiră, de ceea ce e prea târziu. Dar e de-ajuns. Și atât.

 

În timp ce femeia în vârstă, poate chiar bunica copilului ce colorează  căsuță, rade niște brânză, un bărbat îmbracă o geacă de piele. Bărbatul deschide o ușă. Apasă clanța, se întoarce și pare că a uitat ceva. Coboară scările și intră într-un magazin. Revine în stradă și se oprește în fața unei vitrine. În vitrină sunt câteva articole de lenjerie intimă, câteva sutiene, niște chiloți de dantelă și niște jartiere. Din postura corpului îți dai seama că nu observă ce este expus. Îți dai seama că se privește pe sine. Apoi ochii îi coboară în asfalt și mâinile în buzunare. Și pleacă dispărând undeva, după un colț de stradă.

 

În timp ce bărbatul îmbracă o geacă de piele, unei mame i se rupe jartiera. O pocnitură scurtă ca o pungă de Vegeta. E undeva, altundeva. Lângă altcineva. Și nimeni n-are nici o vină.

 

Peste câteva ore, totul reintră în normal și familia se reîntregește. Fericită.

 

Ca și când trecutul n-ar fi din această lume.

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!