Între noi

 Florile din vază își scutură petalele pe masa din bucătărie. Ți-am așezat rujul, cardul de credit și un elastic de păr. În rând, unul lângă celălalt. Lucrurile pe care le-ai scos pe grabă din poșetă, acum 3 zile. Tremur și nu-mi pot controla corpul. Papucii tăi roz de casă stau împrăștiați lângă aspirator. Unul e întors și mă uit la talpa tocită, neștiind ce să fac.

 

”Hai acasă! Hai acasă!”, mă trezesc țipând.

 

De la vibrație, toate florile s-au scuturat. E dimineață. Întunericul e încă prezent și se pare că o să plouă. Încerc să-mi amintesc cum arăți dar nu reușesc. Tu stai întinsă pe o masă de alamă în beciul spitalului. Un corp gol și înghețat acoperit de o folie de plastic. Niște doctori îți vor face autopsia, îți vor despica pielea întinsă cu niște foarfece ca cele de sârmă și vor căuta un răspuns. Apoi, vor semna o foaie și te vor coase la loc precum o prelată cu care acoperi un tractor.

 

”Între noi sunt 1,4 km. Am căutat pe Google Maps. Între noi e ceva ce nu mai pot măsura. Între noi e ceea ce a fost și ceea ce nu va mai fi. Între noi…”. Îmi aprind o țigară, îți citesc numele scris pe cardul de credit și știu că nu-l voi mai rosti altădată cu voce tare.

 

”Hai acasă!”

 

Peste câteva ore, trupul tău va fi preluat de niște mâini mânjite de cărbuni. Vei fi incinerată și fumul se va înălța cuminte, se va amesteca cu aerul respirat de îngeri, va fi absorbit de norii ce se apropie. În curând o să plouă. O ploaie absurdă și rece.

 

Ploaia care va spăla drumul dintre noi.

 

Drumul pe care eu trebuie să merg mai departe.

 

 

Cumpără povestea!

error: Content is protected !!